Un cuvant …

Me

Un singur cuvant de-al tau imi era de-ajuns ca sa nu ma usuc.
Un singur cuvant de-al tau imi potolea sufletul plin de dorul de tine.
Un singur cuvant de-al tau si cantecul meu nu mai era mut.
Un singur cuvant de-al tau si ploaia fericirii ar fi facut trainic legamant cu toate cuvintele mele…
Un singur cuvant, un singur semn dinspre tine si iubirea noastra nu s-ar fi pierdut. Si va veni o vreme,cand toate se vor spune si ce-i banalitate va deveni minune,si va urca iubirea la rangul ei cel mare si voi veni la tine sa cad de pe picioare.
Si ca sa-mi fie bine eu cred ca e mai lesne sa fiu copac in lume sa port pamant pe glezne,si inca de cu toamna ,din toamna ce-o sa vina sa pot intra sub iarba sa capat radacina.
Pe urma celalalte vor urma fireste si voi pedepsi pe acela ce astazi te iubeste,iar tu nedumerit de taine nepatrunse sa te trezesti de-odata ca te-nfasor in frunze.
Tu insuti ma vei pune pe foc cum se cuvine,dar cand voi arde-n soba voi fi din nou cu tine,si n-ai sa stii probabil,prin crivatul de sange de ce se uita focul in ochii tai si PLANGE …

Advertisements

3 responses to “Un cuvant …

  1. salutare
    ar fi trebuit sa mentionezi sursa de unde ai copiat aceste poeme si cui ii apartin aceste poeme Emil Sain si Adrian Paunescu si le-ai preluat de pe un anumit site

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s